George Banu isi abandoneaza statutul de spectator pentru a traversa frontiera ce-l separa de scena si a propune texte fragmentare texte pentru un teatru-marturie: Uitarea Odihna.

Lor li se adauga Monologurile neimplinirii unde autorul isi evoca esecurile personale ce i-au permis sa se recunoasca pe sine si sa admita neimplinireaca destin al teatrului. George Banu se converteste in ghid ce-si conduce prietenii in locurile secrete ale unui Paris personal sau se retrage in apartamentul lui pentru a se consola in initimitatea Iisusilor sai figuri ale unei arte sacre pentru care-si exprima atractia.

Marturii entre-deux intre arta si existenta la George Banu niciodata definitiv disociate.

Editura: Nemira

Autor: George Banu