In anul 1992, un roman a fost trimis in judecată in imprejurări care ulterior au ridicat numeroase semne de intrebare. In același an, a fost condamnat in primă instanță la douăzeci și cinci de ani de inchisoare. Pană in anul 1997, a uzat de căile de atac, in speranța că situația i se va clarifica. Hotărarea a rămas insă definitivă.

A executat doisprezece ani de pușcărie, timp in care, din cauza cuantumului pedepsei și gravității infracțiunilor, a fost incarcerat impreună cu adevărați criminali.

Un test ADN a dovedit că este nevinovat.

După optsprezece ani de la arestare a fost achitat definitiv, iar după incă doi, adevăratul vinovat a fost trimis după gratii. Au reușit aceste decizii să repare măcar o făramă din nedreptatea care i s-a făcut „vinovatului – fără vină”?

Cazul „Țundrea” a devenit emblematic pentru suferința cauzată unui om nevinovat, fiind catalogat drept cea mai mare eroare judiciară din Romania.

Editura: Rovimed

Autor: Nora Han