Un titlu cu o dubla semnificatie

In noul sau volum, INDRAGOSTIREA DE ZMEU, pe care l-a pregatit, cu rabdare, sapte ani de zile, Petre Rau se arata un surfer al poeziei. Pluteste pe deasupra apelor, consemnand evenimente istorice (nasterea sa pe cand tatucul Stalin tocmai murea!), dar dovedeste ca stie si lectia epicului.

Cu alte cuvinte, o evolutie vadita exista. Din capul locului trebuie spus ca o autocenzura mai drastica nu i-ar strica deloc. Pe el, insa, il da lirismul afara din casa mai mereu, acesta este motivul pentru care este si debordant, supune cititorul la un efort de intelegere. Si este aplecat spre a povesti in poezie, ceea ce, ca simplu fapt de tehnica, nu strica, ba dimpotriva, asigura cursivitate discursului liric, care nu mai este la fel de lapidar si fulgurant.

Calatoria aeriana, in bataia vietii

Indragostirea de zmeu poate avea o dubla semnificatie. Prima ar fi o indragostire de zmeul care, pata de hartie, zboara prin aer, simbolizand atat calatoria aeriana cat si ratacirea, uneori chiar cea fara voie, in bataia vietii/calatoria noastra existentiala, profunda - iar nu o calatorie neinsemnata.

A doua semnificatie ar putea tine si de indragostirea de zmeul povestilor, povestas/povestitor sau geniul malefic (maleficarum), caci - stiut este - zmeul, in basme, este o entitate care il pune la incercare pe Fat-Frumosul care suntem/sau in care ne proiectam.

Pe jumatate zmeu, pe jumatate Fat-Frumos

Acum, insa, in anul de gratie 2015, Petre Rau (ontologic vorbind, rau, dar bun, zmeu dar si fat-frumos :), totodata, in aceeasi piele!), nu mai risca sa fie ars pe rugurile oricarei intolerante (fie ea si stilistica). Si, oricum ar fi, semnificatia este figurata, dar - atrag atentia - si cognitiva, pentru ca poezia de fata este una a cunoasterii.

Daca veti intalni, printre titlurile cartii, leme, teoreme si axiome, ar fi bine sa nu uitati ca autorul este un matematician, iar nu unul oarecare, ci chiar unul de forta. A facut cariera in matematici, castigandu-si, cu asta, si existenta.

Precedente de luat in calcul

Nu ca precedente nu ar exista in literatura romana, ba inca mai multe; ar fi suficient sa amintesc macar doua: iar aici il amintesc pe Solomon Marcus, ori, ceva mai celebru, pe Dan Barbilian/Ion Barbu.

Asadar, Petre Rau urmeaza, in acest sens, o cale deja prefigurata de nume ilustre din generatia anterioara.

Lumea este numai o ipoteza sau o teorema care abia asteapta sa fie demonstrata, sub semnul lui unu, acel unu ceresc, al divinitatii.

Nostalgii ale copilariei

Dincolo de armatura matematica, stau subtile si gingase rostiri, adresate mamei, tatalui sau Nicorestiului natal, toposul natal il alatura altor colegi de generatie.

Mai mult, toposul devine, de-a dreptul, o tema recurenta, la care converg ecouri din mai multe poeme.

Spiritul locului, asadar, adie prin toate acestea.

In spirit metafizic

Dar, in opera, mai adie si un spirit metafizic, abstract. Caci, in poezie, lui Petre Rau ii place sa se interogheze asupra marilor probleme existentiale, despre care vorbeste pe inteles, spre a-l pricepe - si nicidecum cu un spirit abscons, ermetic, propriu in genere matematicienilor, despre care se spune ca au o minte abstracta prin excelenta. El, deci, ne vorbeste pe inteles, spre a-l putea pricepe.

Universul sau, ca si al nostru, e conturat din iubire, de aceea, din loc in loc, vom intalni si niste poeme de dragoste bine conturate.

Petre Rau este nerabdator sa ne spuna, ceea ce e bine, dar, uneori, poate ca si rau, explicand tensiunea si torentul liric al poemului. De aceea, fluxul poematic vine ca o avalansa coplesitoare - si cuceritoare, in acelasi timp. Partea buna a lucrurilor este ca are suflu, iar asta il indeamna la scris.

Semn ca harul, atat cat este el, inca nu s-a epuizat.

Mihail GALATANU

Editura: Inforapart

Autor: Petre Rau